Ziua de azi a trecut de 11,30 in timp ce ne deplasam în rampă cu viteza melcului. În vehicul se fac tot felul de presupuneri. Ipoteza că „se lucrează mai sus” a fost abandonată iute şi tacit pentru că nu veneau maşini din sensul opus.
Cuvântul „accident” le-a deschis larg gurile.
Cuvântul „accident” le-a deschis larg gurile.
Oare câţi s-au frământat dorindu-şi să vadă „una sau două buşite varză” sau măcar petele care se iţesc din spatele fierariei şi aschiilor de lemn natural?
Ei sunt cei cărora le persistă în cap ideea cretina conform careia „numai` ăia cu maşini tari fac accidente. Aştia cu Daciile sunt atenţi pentru că au muncit cinstit pentru ele şi le-au îngrijit. Dar să nu-i vorbim de rău pe morţi.”
Morţi? Câţi nu si-ar fi infrânt parcimonia patologica sunând de pe mobil ca sa povesteasca?
Un gagiu tânăr cu mustaţă neagra (rara) si haină roz de fâş s-a autodesemnat călăuza noastră. Lângă mine, un alt deştept interpreta situaţia în gura cea mai mare pentru noi ăştia din spate. Acest Mirositor a năvălit peste mine cu tot cu fragransul de vag-nespalat şi fund împuţit că să-mi arate o variantă a traseului:
- Pe acolo, prin dreapta pe unde vine ăla din partea ailalta.
Şoferul era nemulţumit că sunt şanţuri pe marginea drumului şi nu poate să o ia pe acolo. O, ghiduşule!
Acum glumesc la tastatură şi mi-o amintesc pe bunica-mea spunând:
-Nu te inhaita cu proştii nici la bine nici la rău!
Cu tot vacarmul creat îi mulţumesc în gând şoferului pentru că alesese un post de radio, dupa ce renunţase la manele.
„Hai studento pe litoral
Să dai proba la oral”
Prin geamul din dreapta fac poze lacului Moviliţa şi „prind” un câmp ars plin de ciulini.
Întoarcem în căutarea unui drum pe care îl ştia slăbănogul în roz. Urma să străbatem comuna Roşiori ca să ieşim prin Sineşti, depăşind astfel locul accidentului (v. emisiunile de ştiri).
Şoferul goneşte ca un apucat şi reuşeşte să ne arunce o dată cu capetele în tavan. Drum de ţară, adică judeţean. Asfaltul se termină lin iar drumul de piatră ne duce la o primă raspântie pozata într-o coastă.
-De aici unde, mă? Stii, mă?
Rozaliul indica stânga in timp ce Mirositorul se agită:
-Inainte trebuia, că pe aici in `95 a fost sosea natională!
Pe căciula ta rusească din inlocuitor de blana naturală?!
Ne oprim brusc la o distanţa sigura faţă de niste făgaşe de noroi adâncite intr-o baltoacă. Ptiu! Ochiul dracului! O luasem pe aici sfătuiţi de o baba bine intenţionata. Sunt de parere ca, din pacate, dânsa folosea ruta numai vara.
- Pe acolo, prin dreapta pe unde vine ăla din partea ailalta.
Şoferul era nemulţumit că sunt şanţuri pe marginea drumului şi nu poate să o ia pe acolo. O, ghiduşule!
Acum glumesc la tastatură şi mi-o amintesc pe bunica-mea spunând:
-Nu te inhaita cu proştii nici la bine nici la rău!
Cu tot vacarmul creat îi mulţumesc în gând şoferului pentru că alesese un post de radio, dupa ce renunţase la manele.
„Hai studento pe litoral
Să dai proba la oral”
Prin geamul din dreapta fac poze lacului Moviliţa şi „prind” un câmp ars plin de ciulini.
Întoarcem în căutarea unui drum pe care îl ştia slăbănogul în roz. Urma să străbatem comuna Roşiori ca să ieşim prin Sineşti, depăşind astfel locul accidentului (v. emisiunile de ştiri).
Şoferul goneşte ca un apucat şi reuşeşte să ne arunce o dată cu capetele în tavan. Drum de ţară, adică judeţean. Asfaltul se termină lin iar drumul de piatră ne duce la o primă raspântie pozata într-o coastă.
-De aici unde, mă? Stii, mă?
Rozaliul indica stânga in timp ce Mirositorul se agită:
-Inainte trebuia, că pe aici in `95 a fost sosea natională!
Pe căciula ta rusească din inlocuitor de blana naturală?!
Ne oprim brusc la o distanţa sigura faţă de niste făgaşe de noroi adâncite intr-o baltoacă. Ptiu! Ochiul dracului! O luasem pe aici sfătuiţi de o baba bine intenţionata. Sunt de parere ca, din pacate, dânsa folosea ruta numai vara.
Oare starea drumurilor sa fie cauza afluxului de masini in Bucuresti din toiul verii si inceputul toamnei? Lor li se adauga autoturismele proaspat inmatriculate de cei care au renunţat la concediul in tari straine.
O parte din barbati au coborât pentru evaluarea situaţiei. Imaginea acestui grup de domni in haine de petice sau de fâş si căciuli (după facultăţi), fumând ori mâncând seminţe pe câmp lânga un microbuz de linie Urziceni-Bucuresti, merita imortalizată.
-Vine unul din faţa cu o Dacie!
O doamnă in etate incearcă fără succes să invioreze atmosfera, altele ii ţin hangul. Mirositorul vorbăreţ tace mâlc, gândind pansee.
- Eh, daca vine unul cu Dacia, trecem si noi.
- Să ne dam toţi jos!
N-am ce face si mă bag in vorba:
- Daca suntem imbarcaţi cu toţii atunci rotile nu vor patina.
Dupa o scurta conversaţie cu soferul unui Jeep Cherokee ce tocmai trecuse fără efort prin locul sperietoare, al nostru impipotează Sprinterul si trece prin noroi.
Alţi kilometri zgâiţi pe fereastră la pirul uscat, la zapadă si păsăret. Resimt lipsa dreptului de a conduce Land Rover Freelander-ul 2 2,2 TD4. Aş fi râs cu gura pană la urechi pe coclaurile acestea numai bune de beginer-medium offroader.
Habar n-avea vreunul dintre noi de momentul artistic care pândea in curba strânsă intre doua ochiuri de apa. Cred că şoferul a cam strâns din cur de frica in acele 10 secunde in care microbuzul s-a hurducăit zdravăn printre smârcuri. A dat atât de puternic din coadă incât o doamnă a intrat in panică. Rânjind, imi reamintesc ce gândisem mai devreme, anume că in eventualitatea unui accident aceiasi doamnă ar fi trebuit să preia cu ceafa socul provocat de coatele mele.
Trecem de no man`s land-ul uliţelor românesti si atacăm urgent o pantă alunecoasă unde DOAMNA simte nevoia imperioasă de a coborî.
Motorul mârâie nemultumit.
In sfârsit, DN-ul pe care se circula pe ambele sensuri, semn ca blocajul fusese indepărtat măcar partial.
Aventurile prin Bărăgan au lăsat urme masinii (bara spate pierduta) si asupra psihicului pasagerilor (Mirositorul vorbareţ m-a agasat cu relatarea vitejiilor de care a dat dovada in situaţii mult mai grave.)
Daca am fi nimerit in baltă probabil ca am fi scăpat neudaţi insă bumbac-poliesterul dintre picioarele catorva ar fi fost improşcat cu (incă) doi-trei stropi de apă secretată de propriul organism.
Din superstiţie asociez ziua tâmpită cu popa cel tânăr înalt si frumos care a fost dis de dimineaţă la mine in casa.
La plecare l-am văzut cu coada ochiului in timp ce scoteam lemne din magazie cu roaba. Mi-a parut cam ironic. Nu-mi plac popii.
Bon-vivant dreaming of Péché,
Andrei Vic
Andrei Vic
No comments:
Post a Comment