Those not satisfied will not be denied

Astăzi, pentru câteva ore, am tras din nou adânc in piept praful bucureştean si m-am bucurat.
Dupa atâtea zile de izolare am zâmbit ingaduitor la vederea câtorva şoferi nervosi. In Bucuresti nu are rost sa te enervezi la volan. Soferii bucureşteni te vor lăsa sa reintri in coloană; şoferii bucuresteni circulă bară la bară toata ziua deci ar trebui să fie intelesi de partenerii lor de trafic când mai taie calea altora cu o dezinvoltură capatata prin exercitiu.
Un şofer bucureştean nu va incepe sa claxoneze in secunda doi de la aprinderea luminii verzi a semaforului.
In Bucuresti e foarte important să nu te bâlbâi. Vrei sa schimbi sensul de mers când se circula bara la bara? Vei fi ajutat si poate injurat printre dinti.
In Ploiesti dacă te „mănâncă vopseaua” eşti „scărpinat” de unul cu o Dacie veche cât ai zice „PH”.

Inclin sa cred ca muncitorii care stau laolaltă in mijlocul traficului sprijniti in lopeţi au dobândit, in sinea lor, un rang de semi-semi-zeu pentru că, nu-i asa, in destele lor sta benzina lu` aia cu maşini scumpe. Mai e posibil sa nu fi primit nicio sarcina si de aceea s-au tras deoparte ca să elibereze trotuarul. Insa aceasta ar fi un caraghioslâc nu o explicaţie pentru statul degeaba al unor muncitori cu lopeţi (unii fara, dar toti cu o casca pe cap) pe fundul, altminteri gol, al unei gropi sapate in mod evident cu mijloace mecanice. I-am vazut pe unii dintre ei privind cu interes ambuteiajele si amuzându-se .

DarRr... se moa and I am back! Fuck Colentina Avenue! Hai, sus in Tei!
Zvârrl, pe lânga casa! Cine fuge cu mine? E Bucurestiul pe care il stiu eu, care mi-a tocit tenesii, pantofii si capul. Bucurestiul cu sau fara „Ea” sau „El”; Bucurestiul cu sau fara asta sau ailalta (in functie de anotimp, statistics show). Bucurestiul care astazi m-a pus in fata unei dileme: trebuie sa aleg intre castrarea mamei insarcinate si uciderea puilor puternic cosanguinizaţi ulterior nasterii (mai putin al unuia ramas pe post de „mulgatoare”).

Mi-am luat reviste, ziare, corespondenta (numai Par Avioane), am strâns siguranţa din tabloul electric de pe palier, cea slabita de un locatar deranjat de muzica si galagia produse de vecinul meu si invitaţii sai. Baga-mi-as calcâiul in orificiile lui de imbecil! O sa-i cer socoteala pentru muschiul de vitel (crescut in staul nu in spatele hypermarketului) care a trebuit aruncat. Nici macar la caini n-a ajuns.

But, I was due back in curtea in care apar de niciunde tot felul de lucruri.
Ieri am gasit in curtea găinilor, chiar in drum, cinci mărgele rosii de plastic, cât boaba de cătină, inşirate pe un lănţug oribil, mai finuţ decât unul de veceu, ruginit şi acoperit cu pământ, având incă ataşată o semisferă, rămăşită a unei foste inchizători.

Chiar şi după sapte ani de la mutarea aici a unei părti a familiei, printre pietre şi firele de pir apar pur si simplu lucruri fara nicio legătură cu noi. De-alungul timpului am găsit nenumărate sticle, cioburi, oase de pui si de pisica, fragmente de jucării si de obiecte de menaj din plastic (călăreţi, membre si capete de păpusi cu ochi albastri, cozi de bătătoare de covoare, etc). Uneori imi aduc aminte de moneda de 6 creitari (an 1806) pe care a găsit-o bunicul matern cand lucra pe camp la c`operativă.

Acum sunt in curtea unde credeam ca tot ce zboara se mananca. Menu-ul ar fi aratat cam asa:

a) dimineata – preparate din carne de pasari mici si amestecate (vrabii, porumbei, etc)
b) la prânz - preparate din carnea ciorilor doborâte din stoluri foarte mari
c) seara - preparate din carne de liliac.

Lasând gluma gluma la o parte, sarut mâna dreapta a cui stie sa-mi poarte buzele.

Noapte buna.

Andrei Vic