Să te bag din nou in seamă? Să-mi petrec timpul incercând sa regasesc incântarea care răzbate din spatele pieii tale amorţite? Să caut motive să te scutur de praf, să te lustruiesc, să-ţi dau un impuls de care ai atâta nevoie?
Să-ţi răzgâi orgoliul dându-ţi impresia unei false superioritaţi de la inălţimea careia ai putea distinge cu ochi de vultureasa tinerii „pierduţi” de cei „puternici”?
Un gând pervers născut ca din colturile intunecate ale mintii unei vârste demult trecute mă imboldeste să-ţi frământ creierii cu răvarul aparentei mele slăbiciuni.
Satisfacţia de a te vedea trăgându-ţi mucii ca o gagică batută in cap cu leuca auto-amăgirii ar fi insa prea mică comparabil cu efortul depus, mai ales ca vei incerca sa mă improşti cu cele cărate cu râzna din profunzimile minţii tale ascuţite ca o bilă. Te pot fuck up şi de la distanţă.
Adevărul e ca te-aş primi la mine in braţe in aşteptarea unui miracol mititel: momentul in care vei vedea ca iarba creşte, afară plouă, prietenii işi văd de treaba lor sau a altora chiar si in absenţa ta. A pretinde contrariul, chiar si in secret, e ilar.
Must see the image of the devil reflected,
Inside my eye.
Andrei Vic
