To have to cold cut limb by limb

Toţi cei care s-au bucurat de vremea din această după-miază merită cofeturi.
Eu am ieşit fuga in curte lăsându-mă „amăgit” cu buna şţiintă, uitand de frig.
Pupa-mi-as genunchii ingheţaţi si luminaţi de soare!

Jinduiesc după Bucurestiul unde dacă le zâmbesti oamenilor pe stradă ai şanse egale să ţi se răspundă tot cu un zâmbet, cu indiferentă studiată sau cu remarci de neinţeles. Pentru oricare dintre acei oameni vreau să mă lipesc de zidurile de care imi e dor ca să fiu atins, rupt, zgârâiat, fotografiat, acoperit cu marker/vopsea sau tratat cu indiferenţă.

M-am intors de afară zâmbind ca după o evadare reuşită. Imbrăcat doar in chiuloţi şi in camaşă, ignorand calendarul, m-am prefacut că nu mai stiam dacă e toamnă sau primavară. Dacă era primavară as fi renunţat la chiuloţi pentru că, nu-i aşa, vine vara.
In astfel de momente uit cu desăvârşire ca există mai mulţi oameni cărora le sunt antipatic decat cei care simt vreo bucurie când mă văd. Azi, in curte, in timp ce stateam cu ochii inchişi si faţa direct in soare, am fost din nou fericit.

Tot azi a incetat să mă mai sperie mâna lui tremurândă, mersul nesigur si privirea usor rătăcită. Tinând cont de asta diseară voi dovedi o atentie cu distributivitate mare, nu orientată aproape exclusiv spre interpretarea zgomotelor care răzbat de la etaj. A devenit evident si neaşteptat de dureros ca nu mai are mult. L-am ascultat de nenumarate ori cum işi intăreşte in mod repetat garanţiile nesolicitate dar acordate.Dacă e adevărat ceea ce se spune, că iti poti impune să trăieşti până la un anumit moment, atunci cred ca exact asta face, dintr-un motiv foarte solid si cunoscut.

Amândoi ştim, dar niciunul nu va recunoaste verbal, că efortul pe care il depune e prea mare pentru puterile lui. Drept urmare aseară am rearanjat mental mobila in sufragerie ca pentru primirea lui finala, intrebându-ma in acelasi timp ce as face daca m-as trezi in puterea noptii ştiind ca s-a terminat. Răspunsul dat e de o imoralitate înfiorătoare: rememorând ordinea paşilor de indeplinit la trezire, mi-aş potrivi alarma şi aş adormi.

Daca exista Dumnezeu şi ştie ce scriu, am imbulinat-o!

Andrei Vic