99% imprumut pe NeVe

Bonjurică! şi wplc!

Andrei Vic

Ingânând pe muzica pianului ce cânta intr-o gara la sosea.

Bucureşti, din nou. Dupa o şedere de doua nopti m-am intors din J.

J. e locul unde pun accentul pe partea fizică a persoanei mele: toporul e intotdeauna la indemâna, la fel si cazmaua, hârleţul sau lopata. La J. balanţa se inclina in defavoarea bunelor intenţii si a grijii faţă de semeni. Acolo sunt altfel. Uneori am coşmaruri cu mine mutat la J. şi „ascultând” curtea ca sa stiu care cocoş a cântat si de ce au lătrat câinii.
Zilele astea am avut foarte puternic impresia ca toate fiinţele aflate in curte, implicate intr-un fel sau altul, stiu ce urmeaza sa fac si incearcă sa amâne momentul. Ea are burta pâna la pamânt, el a slăbit iar cealaltă pare cenuşie si distantă. Maica-mea mă tot ia cu binişorul iar tata pare sa se indoiască de mine.

Dupa ce voi fi terminat nu-mi va ramâne decât să-i intorc spatele cu o enorma demnitate, plin de speranţă ca ea a inteles imediat că am făcut ceea ce trebuia făcut iar cruzimea gestului e justificabilă dupa alte repere decât ale ei.
Ea are posibilitatea de a-l ingriji pe cel ramas cu acelasi devotament pe care l-ar fi dovedit faţă de toti ceilalti.

Toata polologhia are rostul de a ma face sa ma simt bine.

Fuck it! It`s me, right?

Andrei Vic

Vreau sa aud soarele cum rânjeşte la corpul meu gol.

La ora asta ar fi trebuit sa fac ochişori.
Daca tot mi-am petrecut timpul ramând treaz peste noapte macar as putea sa ma „ghiduşesc” pe un ton blând scriind despre „Forbidden Drama”, Kinofest, despre alti oameni, dureri de oase sau despre fenomene meteo; despre orice altceva decât anxietati lasate in mod iresponsabil si contraproductiv sa se reverse pe tejgheaua blogului.
Blogurile cu un continut „foarte personal” sunt cacofonii redate intr-un mediu impersonal cu incapatânarea specifica introvertitului. Indiferent de calitatea literara a textelor continutul lor genereaza invariabil confuzie.

„Ai scris despre asta pe blog dar cu mine nu poti sa vorbesti?”
„Nu, pentru ca m-ai intrerupe.’

Fuck the „Bartender syndrome”.

Ozb,

Andrei Vic

Strugurii negri trebuie mâncati reci iar vinul roşu şambrat.

Am fost miercuri la piesa „Si caii se impuscă, nu-i asa?” jucata in Lăptărie unde a trebuit sa-mi fac loc intr-o inghesuială surprinzatoare formată din multi cu bilete deja luate.
Inăuntru, pe tot metru` pătrat, mai puţin pe tavan, spectatorii stăteau inghesuiţi ca sa o vadă pe „Maia” si să fie vazuţi la piesele puse in scenă de Chris Simion.

Spectacolul a fost o descătusare de energie: actorii au alergat, au strigat, au transpirat. Pentru vreo doua ore Laptaria devenise cutia de rezonanţa a tonurilor inalte de o stridenţa cautata.
O fatucă din stânga mea era imbibată de energia piesei, de fluierul care m-a trezit de vreo doua ori, de replicile care daca ar fi fost auzite cu alta ocazie (ex pe strada) n-ar fi insemnat mai mult de 2 secunde pierdute.

Cred că prezenta Maiei Morgenstern a fost foarte importantă pentru actori care au primit un impuls si le-a sporit increderea in forţele proprii.
La fel de important mi se pare sa nu se confunde prezenţa unui actor important intr-o piesa de teatru alternativ cu garanţia unei inalte calităţi a textului sau a jocului. Este doar un ajutor moral pe care oameni cu experienţă il acordă aspiranţilor, in acelasi timp oferind publicului beneficiul izvorât din accentuări mai putin obisnuite. Spre exemplu, inainte de a fi impuscati caii au fost alergati indelung (pe toata durata piesei in Laptarie nu s-a fumat).

Privită dintr-un unghi alternativ piesa are un mesaj sinistru: in ciuda tuturor eforturilor nimeni nu scapă neinselat si fără buză umflată.

Andrei Vic

Citesc cărti despre femei si n-am somn.

Orele petrecute astă seara la AdBreak m-au inspirat până la lacrimi aşa că (drums rapping) imi imaginez rapid un scenariu de spot. Sau o fi layout?

„Mijlocul strazii (carosabilului), pe-nserat, nu trece nicio maşina.
Ca la un semn un grup de trecatori se opreşte cu capetele ridicate, privind in aceiaşi directie. Mişcarea capetelor sugereaza o traiectorie descendenta a punctului de interes.

Pan to: interior birou, şedinţa s-a terminat, lumea e in picioare, n-ar vrea sa plece, se intinde la o tigara, veselie şi un whisky. Unul priveste pe fereastra, ridicând brusc capul. Striga pe cineva, vin TREI, ceilalti se foiesc. Urmaresc impreuna (mişcându-şi capetele) aparent acelaşi punct de interes.

Pan to: Mijlocul strazii. Imaginea „luata” prin ochii celui care sta acolo (individul nu e vizibil) va urmari si ea traiectoria descenta a punctului de interes a carui forma apare pentru prima data. Forma e nedefinita: o chestie care pica rostogolindu-se.

De pe trotuar, grupul de trecatori vede cum chestia se izbeşte de carosabil facând inca o groapa. Oamenii din sala de şedinţe au coborat intr-un suflet sa vada ce-i.

Pentru câteva momente toti privesc nemişcati şi tacuţi cum din groapa iese agale o BROASCA TESTOASA. Inca ameţita, broasca face câtiva pasi scuturandu-si labele de pamânt şi praf. Toţi urmaresc broasca cu privirea şi apoi incet-incet (parca tematori), cu pasul.

ENGINE REVING, din FUNDUL BROASTEI iese fum si se transforma intr-o VW Broască (cel mai nou model) vopsita intr-o nuanta verde inchis, metalizat.
Broasca VW pleacă tot agale de pe loc si lasă urme de cauciucuri incarcate de praf. Se apropie de cel din mijlocul strazii, e in dreptul lui, il ocoleste graţios si face PANTALONII ALBI ai individului sa fluture. Pe PANTOFII TIP MOCASIN se depune usor praf.

Mai tarziu. Aceiaşi oameni se indreapta spre masinile personale, aruncând priviri catre cer; unii pe furis, altii cu mâinile in solduri. Toţi vad doar lumini venind de la ferestre (de birou, de bloc).

Final: VW Broască se opreşte in poarta unei doamne de pana in 35 de ani, corporate, middle-class, ex-centerfold, two kids and a beautiful garden (care tocmai avusese fantezii erotice datorita noului balsam de rufe.)

VOLKSWAGEN, THE ONLY BEETLE THAT CAN TURN A FROG INTO A QUEEN!”

Revenind cu ochii pe propria-mi tastatura…

Rememorez rapid si remarc ca am avut o seara frumoasa. Parca nici n-a burniţat.

Andrei Vic

Balance due

Am fost la Muse. Aflasem de-abia cu două zile inainte că va canta si Bret Anderson al cărui playlist s-a dovedit Suede reloaded. Fuck me, Suede!
Intre flamboaianţii Muse si minimalismul lui Anderson, din inerţie il prefer pe cel care a trăit in seara asta din amintiri in faţa unui public care a dovedit că si in Romania se ascultă Suede. Destul de frustrant pentru el, partea cu amintirile.
M-ar deranja o inflaţie de baieţandri cool, imbracaţi la sacou si denim. Sa va fut pentru ca eu chiar vroiam sa-mi mai port spatele drept in sacou sport la blugi!
Dar, moving along..

Fuck me, Muse!
Un gagiu a inceput sa plânga dupa ce au terminat prima piesa. Era un tip mititel de o inalţime „la indemâna” pentru mine.
„Com` on, man!” I-am ciufulit un pic freza si i-as fi luat limba in gura acolo, pe loc, ca sa-i fac experienţa de neuitat. Sa plânga si mai tare. I-am facut chiar loc mai in faţa.

Am urmarit si m-am bucurat de un spectacol neasteptat. Multa lumina (peste tot), mult distors, pian, instrumente modificate gadget-like, portavoce (!!), nuferi, furnici si un costum naspa rau. Sau poate era Billie Joe pe scena. Anyway, fuck me again!

M-am zbânţuit cu oameni care ma stiau de la Delta Music Fest. Vazut si placut.
Poate la anul nu mai petrec ore intregi sub dus. Oricum, cica am fost, citez, artist.
Sunt artist chiar si când imi vâr calcâiul in fund cu tot din-adinsul. Harder, faster, forever after m-as apuca de barbie ca s-o izbesc de un colţ de masa.

Revenind la Muse, mai aveau un pic si le iesea lumina din buzunarul de la spate. Dar pe cât ca ar fi fost mişto sa se intample aşa?
In timpul bisului m-am jucat cu degetul in decolteul unei amice şi cu buzele pe lobul stâng al surorii sale fantazând pentru doua secunde cum ar fi cu amândoua. Si una şi cealalta au remarcat ce piele calda aveam in ciuda faptului ca purtam mâneca scurta.
Cred ca alea doua secunde au fost cam lungi pentru ca la sfârşit n-am reuşit sa impart atâtea salutari şi bezele câte aş fi vrut si mi-a parut rau.

Noapte buna tuturor halucinaţiilor, pretenţiilor şi protestelor.
O sa adorm iubindu-mi buza de jos cu cea de sus.

Andrei Vic

Iancului

Astăzi mi-a fost ruşine pentru toate mucurile de ţigară aruncate şmechereşte pe stradă; mi-a fost ruşine pentru toţi scuipaţii vultureşti care au improşcat spatiul public; mi-a fost ruşine pentru toate cocoloaşele de hârtie pe care le-am ignorat deşi nu nimerisem coşul de gunoi.

Dacă o cersetoare batrână, cu spatele strâmb, a avut bunul simţ să-şi târască paşii numai pentru a arunca o punga la coş, atunci o pot face şi eu.


Andrei Vic

FLIPPER

Am aflat ca daca vrei sa nu te enervezi ar trebui sa mangai o pisica.
Pisica a umblat hai-hui dar Flipper i-a tinut locul.

Andrei Vic